Sarcină extrauterină înseamnă sarcină dezvoltată în afara cavității uterine, în marea majoritate a cazurilor în trompa uterină. Este o complicație redutabila a sarcinii, din nefericire în creștere ca frecvență. Și aceasta se întâmplă și pentru ca, de multe ori, se ignoră cauza afecțiunii. Se tratează boala, dar, dacă nu se îndepărtează cauza, afecțiunea se va repeta. 
De aceea vreau să prezint pas cu pas cum se ajunge la această situație. 

Sarcina se formează prin fecundatie, proces ce presupune unirea spermatozoidului ( celula sexuală, sau gametul, masculin) cu ovulul (gametul, sau celula sexuală, feminin). Iar această unire a celor doi gameți are loc în trompa uterină, în partea trompei dinspre ovar, numită pavilionul trompei. Asta înseamnă ca spermatozoizii, o dată ajunși în vagin în urma ejaculării, trebuie să parcurgă un drum lung de-a lungul canalului colului uterin, apoi de-a lungul cavității uterine, și apoi de-a lungul trompei până în partea externă, sau pavilionară, a acesteia. Spermatozoizii trebuie să fie prezenți în trompa atunci când se produce ovulația, întrucât ovocitul trăiește numai câteva ore. De aceea spermatozoizii ce ajung în trompa trebuie să trăiască. cateva zile, unii chiar o săptămână. 
Parcursul spermatozoizilor de-a lungul tractului genital masculin, iar după ejaculare de-a lungul celui feminin, se realizează prin mișcarea flagelului, sau cozii, acestora, proces ce presupune consum semnificativ de energie. 
Prin fecundatie rezulta oul, care trebuie sa parcurgă drumul până în cavitatea uterină, adică de-a lungul trompei uterine. Acest drum este parcurs în 5 zile. Adică abia la cinci zile de la fecundatie ajunge oul acolo unde se va dezvolta nouă luni de zile. Cu mențiunea ca oul nu se dezvoltă în cavitatea uterină, ci în grosimea membranei ce tapetează cavitatea uterină (care se numește endometru în afara sarcinii, și decidua in timpul sarcinii). Acest decalaj de cinci zile între formarea oului și implantarea lui în grosimea endometrului este absolut esențial pentru continuarea sarcinii. În acest interval de timp se produc reacții esențiale în cavitatea uterină, la nivelul endometrului devenit decidua. Și, poate, cea mai importantă este îndepărtarea tuturor microorganismelor care ar fi putut ajunge, odată cu spermatozoizii, în cavitatea uterin, punând în pericol evoluția sarcinii. 

Si iată ca ne apropiem de subiectul nostru, sarcină extrauterină. Pentru ca se întâmplă ceva ce face ca oul sa rămână pe trompa (localizarea, de departe, cea mai frecventă a sarcinii extrauterine), în loc să ajungă în cavitatea uterină, așa cum este normal, fiziologic.
Inainte de a analiza de ce și cum se desfășoară mecanismul fiziopatologic în sarcina tubară, voi prezenta succint ce se întâmplă cu evoluția oului. Acesta, odată ce rămâne pe trompă, își începe procesul de implantare. Care constă în pătrunderea în totalitate a oului în grosimea mucoasei ce tapetează peretele trompei. Și reamintesc faptul că, odată cu implantarea, începe și formarea placentei. Acesta, absolut esențială pentru evoluția sarcinii, are două părți, schematic vorbind, cu origine diferită: partea dinspre mamă a placentei se dezvoltă din mucoasa în care se implantează oul (în acest caz, mucoasa trompei, în locul mucoasei uterine), iar partea de placenta dinspre făt, din țesut al oului (adică origine fetală). 
Consecinta? Mucoasa tubară, lipsită de proprietățile specifice ale endometrului, devenit deciduă odată cu fecundatia, nu permite dezvoltarea adecvată a părții materne a placentei. De aceea, în câteva săptămâni, placenta devine insuficientă pentru hrănirea embrionului, respectiv fătului, și astfel sarcina se oprește în evoluție. Cu totul excepțional sarcina poate ajunge în trimestrul doi, și super rarisim, în trimestrul trei. 

Să revenim cum la mecanismul opririi călătoriei oului de-a lungul trompei  

Elementul central constă în cum se desfășoară această călătorie a oului. După cum am arătat, spermatozoizii călătoresc pe trompă, spre partea dinspre ovar a acesteia, prin mișcarea activă a cozii (flagelului). oul, însă, are dimensiuni uriașe comparativ cu spermatozoidul, și nu are un sistem locomotor, grație căruia să avanseze spre cavitatea uterină. Aici intervine, ca element absolut esențial, trompa. Ea realizează deplasarea oului spre uter prin două mecanisme mari. Unul constă în contracțiile succesive ale musculaturii trompei, iar al doilea în mișcarea cililor celulelor ce formează mucoasa trompei uterine. Acești cili, asemănători unor perișori la suprafața celulelor mucoasei ce tapetează trompa uterină, se mișcă în direcția uterului, participând astfel, alături de contracțiile fibrelor musculare din peretele trompei, la avansarea oului de‐a lungul trompei, în direcția dinspre ovar spre uter. 
Din această descriere devine clar, acum, unde este defectul. Nu la nivelul oului (cum se mai spune câteodată), ci la nivelul trompei uterine. Trompa este bolnavă, ea nu funcționează adecvat, iar oul rămâne blocat, undeva, pe parcursul acesteia. 

Voi reveni cu prezentarea cauzelor acestei afectări a trompei uterine, a mecanismelor de afectare a trompei; și, pornind de aici, particularități ale tratamentului.